Archive
Cosmin Grozea: „Când faci lucrurile din pasiune, găsești energia să mergi mai departe!”
May 23rd, 2013, Cristiana Constantinescu
Cum reușește să îmbine un job solicitant, full-time, cu un hobby care își cere, la rândul său, dreptul la timp? Cu multă pasiune!
Cu ce te ocupi, exact, în momentul de față, care este jobul tău?
Am avut un parteneriat cu o bancă de investiții din Danemarca timp de trei ani și jumătate, care s-a încheiat la începutul acestui an. Am semnat acum un alt parteneriat cu o altă bancă de investiții din Anglia și mă ocup de administrarea de portofolii de investiții pe bursele internaționale. Acesta este business-ul meu de zi cu zi și mai am un partener.
Am început să lucrez în domeniu prin 2002, în colaborare cu niște companii care strângeau bani sa meargă pe bursa americană. Efectiv, cu cei din Danemarca am început să lucrez ca și angajat la o altă companie, prin 2007, și apoi am semnat eu personal cu ei în 2009. Deci din 2009 am mers pe cont propriu.
Este, așadar, un job full time, care îți ocupă cel puțin opt ore pe zi.
Da, cu siguranță, lucrez de dimineața până seara, pentru că trebuie să respect programul bursei din America, ce începe la 16.30 și se termină la ora 23 (ora Bucureștiului). Dar, între timp, eu trebuie să-mi manageriez și partea de clienți, și atunci la telefon trebuie să vorbesc cu ei de dimineață, de la 8-9, până seara, la 19-20. După aceea vine partea de urmărire a bursei. Deci este un job full time și sunt multe ore de muncă.
Cand ai descoperit pasiunea pentru vinuri și cum s-a întâmplat?
S-a înâmplat în 2008, când am avut norocul să mă întâlnesc cu o persoană, un partener de business, care importa vin. Ne-am întâlnit într-o zi din decembrie 2008, am petrecut, cred, mai mult de 12 ore împreună, am degustat cu el vreo opt-nouă vinuri diferite și am aflat, astfel, ce înseamnă să compari, în același timp, mai multe vinuri. Până în 2008 îmi plăcea să mai aduc câte o sticlă de vin de prin călătorii, dar acum, privind retrospectiv, nu pot să spun că mă pricepeam să cumpăr vin. Însă această întâmplare mi-a deschis orizontul, a fost ceva complet neașteptat; pentru că nu m-am gândit niciodată că un vin alb poate să mă determine să devin atât de pasionat de vin.
Poți să ne spui ce vin era?
Era un vin alb, din sudul Franței, un cupaj de doi sau trei struguri specifici din zona Languedoc, cu patru sau cinci ani vechime, era baricat (ținut în butoaie de stejar) timp de an. A fost primul meu contact cu un vin baricat și toată bogăția aceea de arome a fost, pentru mine, ceva complet neașteptat. Și din momentul respectiv am început să citesc, să mă interesez foarte mult și să cumpăr vin. Dacă, până atunci, plăteam cel mult 30-40 de lei pe o sticlă, din momentul acela am început să mă uit după vinuri de 25, 30 de euro. Acum am alte repere.
Cum spuneam, am început să citesc, mi-am cumpărat multe cărți de pe Amazon.com despre vin, am o bibliotecă întreagă, m-am documentat foarte mult. Am început, de asemenea, să merg prin diferite zone să vizitez crame, mai întâi în România și apoi pe afară. De exemplu, acum, când îmi programez vacanțele, încerc să merg și în zone în care am crame de vizitat.
Atunci când ai început să te documentezi și să cumperi vinuri, aveai un proiect în minte, te gândeai să faci o afacere din asta?
Gândindu-mă retrospectiv, atunci, în 2008, nu aș fi crezut că o să ajung în punctul în care sunt acum. Am marele noroc că stau la casă, în București, și am o pivniță cu vreo 700 de sticle. În 2008 nu m-am gândit că voi avea atât de multe sticle și că voi aloca atât de multe resurse financiare pentru această preocupare. După vreo doi ani a venit, din nou, un moment foarte important; după ce am citit câteva cărți despre investiția în vin, am înțeles că vinul nu este doar o simplă băutură, ci poate să fie și o sursă de creștere a banilor. Și atunci, în 2010, am început să achiziționez vinuri de pe la diverși negocianți de prin Franța, strict pentru investiție.
Ca sa le vinzi mai târziu, cu sume mai mari?
Da, am condiții în care să le păstrez, cumpăr lăzi de câte 12 sticle și le țin în lăzi, așa se păstrează cel mai bine. În 2010 am cumpărat destul de multe lăzi de vin din Franța și deja pot să spun că valoarea a crescut foarte mult. Adică le-am cumpărat cu 75-85 de euro sticla și acum se vând cu vreo 150-160 de euro sticla. Deja am început să vând din vinuri în România.
De asemenea, o parte din vinurile acestea intră în degustările pe care le organizez eu, și atunci oamenii deja le cunosc cu papilele lor, le apreciază și le cumpără, pentru că sunt vinuri foarte bune. Dacă mă decid astăzi să le scot la vânzare la o casă de licitație din Europa, n-am niciun fel de problemă să le vând cu profit. Deci și investiția în vin este precum orice alt fel de investiție – terenuri sau acțiuni. Trebuie doar să îți faci foarte bine temele și să știi foarte bine ce cumperi.
Dar dacă te pricepi la vinuri și te pasionează, nu te-ai gândit niciodată să devii și producător?
Să știi că este o diferență foarte mare între a fi dealer de vinuri și a fi producător. Sunt două lucruri total diferite și nu cred că în momentul de față aș putea să am o cramă și să fac eu vin, pentru că nu știu nimic despre asta. Dar vreau să învăț, de aceea m-am și înscris la niște cursuri, la Wine & Spirit Education Trust, este cel mai cunoscut organ de educare la nivel internațional, cu sediul în Londra. Cursurile acestea sunt de mare ajutor și pentru cei care vor să facă marketing în vin. În România nu prea există același know-how cum este, de exemplu, în Anglia – o piață matură a vinului, și cred că în România este o oportunitate pentru cei care urmează aceste cursuri, să intre și mai adânc în piața vinului și să transforme pasiunea într-o sursă de venit. Ca și consultant de marketing, poți să ajuți o cramă nouă, de exemplu, să își facă poziționarea: de la etichete, până la tot ceea ce înseamnă lansarea unui produs nou sau a unei crame noi. În România, în domeniul vinului, nu știu dacă există specialiști în marketing; există firme de marketing care fac și asta, dar atât. Și este o diferență foarte mare, când faci o lansare de produs trebuie să înțelegi foarte bine piața, vinul și astfel de cursuri te ajută.
Crede cu tărie în investiția în vin
Nu-i plac tăriile, nici berea, ci doar vinul, și crede cu toată convingerea în investiția în vin. Mi-aș dori să reiau această discuție cu Cosmin Grozea peste vreo cinci ani. De ce? Pentru că, judecând după pasiunea cu care vorbește despre vinuri, degustări, evenimente, blog, crame, restaurante și liste exclusive de vinuri, sunt convinsă că, pe termen mediu sau lung, hobby-ul său se va transforma într-un adevărat business, fie că vorbim despre magazin de vinuri, restaurant select, consultanță în acest domeniu, marketing sau alt tip de activitate.
“Eu cred că vinurile sunt foarte trendy în România, sunt foarte mulți oameni care descoperă vinul, care îl consumă și care participă la evenimente legate de vin. Cred că este o piață în ascensiune: sunt crame noi, importatori noi, vinuri noi, oameni care cunosc din ce în ce mai multe despre vin, care pot fi crescuți ca și consumatori și pot fi targhetați de către distributori pentru vinuri din ce în ce mai scumpe. Este un domeniu foarte dinamic și cu un potențial foarte mare de creștere”, a spus Cosmin Grozea.
Știu că scrii și pe blogul tău, From Grapes to Wine. Când ai început să scrii și de ce?
Am început să scriu pe blog în aprilie 2010, la doi ani după ce am descoperit vinul și am citit foarte mult despre el. Am sesizat o carență, în presa de vin din România, în ceea ce privește vinurile mai scumpe din afara țării. Era o comunitate de oameni care scriau despre vin, exista și revista Vinul.ro, am urmărit îndeaproape blogurile și această revistă, m-au ajutat să aflu mai multe despre anumite vinuri, să descopăr, să aleg și să cumpăr.
Însă mi s-a părut că vinurile pe care le beam eu nu erau specificate nicăieri, deși ele erau distribuite pe piață, sau existau vinuri cunoscute la nivel internațional, foarte bune, care nu erau erau menționate. Am început să scriu despre ce vinuri beam eu și, după o lună, cei de la Vinul.ro au început să îmi preia articolele de pe blog. Acest lucru mi-a dat încredere, după aceea am început să comunic cu ei, mi-au propus să scriu și articole în revista lor și timp de vreo doi ani am avut periodic un articol publicat la ei. Scriam și despre excursii pe care le-am făcut prin diferite regiuni cu crame și chiar despre investiția în vin. Am mai colaborat și cu revista Millesime, publicată trimestrial în Oradea.
Când ai început blogul aveai experiență sau o pasiune în mod special pentru scris?
Să știi că în școala generală sau în liceu nu eram bun la compuneri, era un chin să scriu comentarii, deci nu pot să spun că aveam talent la scris! Dar pur și simplu am început să scriu și am descoperit că pasiunea pentru ceea ce scrii stimulează cumva creația și exercițiul te ajută să evoluezi.
Cea mai mare motivație a fost faptul că Vinul.ro mi-a propus să scriu articole și atunci a trebuit să mă concentrez și mai mult, să mă documentez și până la urmă am găsit o anumită rețetă pentru scris, o structură a textelor.
Și, mai mult decât atât, un plus de încredere a fost dat de faptul că oamenii apreciază ceea ce fac. Inițial, blogul a început ca un jurnal de vin; pur și simplu, ca jurnalul meu de vin, pe care am ales să îl pun online. M-am gândit: de ce să nu-mi notez impresiile despre vinurile pe care le degust? Și de ce să nu le urmăresc în timp, să văd cum a evoluat vinul, cum a evoluat gustul meu și percepția aromelor?
De ce scrii pe blog în limba engleză?
Am început să scriu în limba engleză în primul rând pentru că vinurile pe care le consum sunt recunoscute internațional și nu aș vrea să mă limitez doar la cititorii români. Nu pentru că nu aș vrea să am cititori din România; din contră, cei mai mulți cititori de-ai mei sunt din România, chiar dacă scriu în engleză, dar nu am vrut ca limba să fie un criteriu de selecție pentru cei care îmi vizitează blogul. Pe de altă parte, îmi place să cred că, astfel, și vinurile românești pe care le degust și despre care scriu capătă o expunere internațională. Oamenii încep să afle despre ele, chiar am cunoscut negocianți de vinuri din Bordeaux, printre care și un american care trăiește de vreo 25 de ani în Bordeaux, care urmărește comentariile despre vinuri românești și îmi scrie în mod constant că ar vrea să deguste anumite vinuri.
Dar există în România un public pentru ceea ce scrii tu – despre vinuri scumpe, în limba engleză? Cine sunt aceia care își permit și pe care îi interesează?
Despre cei care îmi citesc blogul nu aș putea să dau informații exacte, pentru că nu știu. Dar pot să îți dau informații legate de cei care participă la evenimente – pentru că mă mai ocup și de organizarea unor degustări de vinuri. La aceste evenimente vin oameni care au poziții de middle sau top management, români și străini (expați).
Deci sunt fie români care descoperă vinul, sunt foarte curioși, vor să afle cât mai multe și achiziționează vinuri românești și straine, fie străini, în general oameni din management, care au un anumit venit.
Când ai început să te ocupi și de organizarea evenimentelor?
Primul eveniment a fost o degustare pe care am avut-o la sfârșitul lui 2011, pentru un grup restrâns, de vreo 12 persoane, care mi-au spus că ar vrea să deguste niște vinuri mai speciale. A fost un eveniment de succes, profitabil. După un timp am organizat și altele, alături de un coleg, Nicușor Cazan, care scrie pe Cazan cu Vin. Am avut șase evenimente anul acesta, atât degustări de vinuri străine, cât și românești.
„Investiția în vin poate fi foarte profitabilă, dacă știi cum să o faci!”
Cosmin are un job full time destul de solicitant, scrie pe blog, scrie pentru alte publicații, are o emisiune tv, se documentează, studiază, organizează evenimente, participă, la rândul său, la degustări și investește în vin. Și, în curând, familia lui se va lărgi! Cum reușește să le facă pe toate? Simplu: cu plăcere și cu pasiune.
Ai un job solicitant, scrii pe blog, scrii pentru alte publicații, organizezi evenimente, studiezi și investești în vin. Când ai timp să le faci pe toate?
La toate astea se mai adaugă și faptul că soția mea va naște, în curând, o fetiță! Deci se vor mai schimba puțin lucrurile (zâmbește)… O să vedem în ce măsură o să pot continua în același ritm ca și până acum. Până în momentul de față a fost OK, anul acesta a fost mai obositor, pentru că, practic, ziua mea începea la 8 dimineața și ajungeam acasă la 11 sau 12 noaptea 3 sau 4 zile pe săptămână; ceea ce, la un moment dat, te cam doboară. Dar este vorba despre pasiune și când știi că faci lucrurile din pasiune, găsești energia să mergi mai departe. Pasiunea mea este să descopăr noi vinuri, să interacționez cu oamenii care împărtășesc același hobby și asta este ceva foarte plăcut!
Te-ai gândit ca, la un moment dat, să renunți la job și să dezvolți un business care să aibă legătură cu pasiunea ta pentru vinuri?
În momentul de față nu văd cum ar putea să se întâmple acest lucru prea curând, dar nu se știe niciodată. Este foarte tentant să faci ceva care te pasionează, mai ales dacă reușești să echilibrezi venitul care ar putea veni de aici cu cel din jobul pe care îl ai. Cum spuneam, nu se știe niciodată. În 2008 nu mi-am imaginat că voi avea atât de multe vinuri și ca voi fi activ pe piața aceasta.
Ce planuri mai ai?
Pe lângă ceea ce am spus deja, mai am o colaborare cu cei de la UnVinPeZi.ro, un proiect al Mediafax, în care organizăm săptămânal o emisiune de câte 10 minute, transmisă miercurea pe gandul.live. Este o emisiune în care vorbim despre vin, despre evenimente sau chiar degustăm vinuri. Voi continua acest proiect, îmi continuu și studiile despre vin, voi scrie, mai departe, despre vinuri și aș vrea să mai colaborez cu diferite alte societăți interesate să distribuie vinuri, mă gândesc la selecții ale unor producători care încă nu sunt pe piață. Și poate chiar să ofer și consultanță pentru alcătuirea, de exemplu, listelor de vinuri pentru diferite restaurante din București.
Există cerere pe această nișă?
Da, cu siguranță. Eu cred că vinurile sunt foarte trendy în România, sunt foarte mulți oameni care descoperă vinul, care îl consumă și care participă la evenimente legate de vin. Cred că este o piață în ascensiune: sunt crame noi, importatori noi, vinuri noi, oameni care cunosc din ce în ce mai multe despre vin, care pot fi crescuți ca și consumatori și pot fi targhetați de către distributori pentru vinuri din ce în ce mai scumpe. Deci este un domeniu foarte dinamic, cred, și cu un potențial foarte mare de creștere.
Cred că viitorul va fi propriul import, adică importul realizat de fiecare restaurant în parte. Pentru că, până la urmă, sunt doar câțiva distribuitori de vinuri în România și este aceeași piață, vinurile respective sunt aceleași în toate locurile. Ca restaurant, dacă vrei să crești, astfel de importuri pot fi foarte interesante, pentru că te diferentiață de restul pieței.
Ca o concluzie, aș vrea să îi sfătuiesc pe toți cei pasionați de vin să investigheze, să citească, să descopere. Investiția în vin poate fi foarte profitabilă, dacă știi cum să o faci.
Experiență profesională
2006 – prezent
Consultant vânzări și analize, Orpheus Capitals
2009 – ianuarie 2013
Introducing broker, Saxo Bank
ianuarie 2013 – prezent
Referring broker, FXCM
Educație
2006 – 2008
MBA, CODECS
1999 – 2004
Universitatea Politehnică din București
Facultatea de Automatică (lb. engleză)
Participare la Forumul Vinul.ro din 14 Aprilie 2013
Duminica am participat ca si guest speaker la Forumul Vinul.ro ce s-a desfasurat la hotel Marshal Garden in perioada 13-14 Aprilie 2013. Alaturi de colegul meu Nicusor Cazan am avut cele 30 de minute de glorie in care am vorbit despre “Cine sunt Bloggerii de vin si vor ei”.
Desi audienta se mai rarise, la sfarsitul prezentarii au fost multe intrebari din partea audientei care a dorit sa afle urmatoarele:
– de ce nu ne tragem de maneca intre noi cand unii sar calul si exagereaza cu comentariile rau intentionate?
– exista un cod de etica care ar trebui respectat de aceasta comunitate ? Aparent audienta nu crede ca exista un astfel de cod urmat de toti bloggerii de vin din Romania.
– eu am semnalat dificultatile pe care le-am intampinat din dorinta de a urma un curs specializat de degustare si faptul ca desi am trimis faxuri de inscriere si am incercat sa contactez membrii din ADAR, de 6-7 luni nu am primit nici un raspuns.
Dl Grigorica a promis ca daca strangem un grup de 10 persoane se va ocupa personal de organizarea acestui curs. Aceasta initiativa vine dupa incidentul neplacut pe care l-am intampinat anul trecut cand am fost invitat alaturi de alti colegi bloggeri de vin de catre Vinul.ro sa fac parte din juriul concursului de vinuri organizat impreuna cu Asociatia Producatorilor de Vin din Dragasani, cand anumiti membrii din aceasta Asociatie s-au impotrivit vehement unei astfel de participari.
De asemenea dl Catalin Paduraru a lansat invitatia de a forma o comisie separata din bloggeri de vin care sa participe la concursul International Wine Contest Bucharest din 23-26 Mai 2013.
Au fost multe intrebari si eu sper ca vor iesi multe lucruri bune de acum din punct de vedere educational si de implicare a acestei comunitati mici de pasionati.
Mai jos este prezentarea noastra.
(Video) Wine-dinner Nr 5 – Vinuri italiene (Aprilie 3, 2013)
Editia cu nr 5 a seriei de Wine-dinner a acoperit vinurile din Italia. Impreuna cu Matei Garici de la http://www.unvinpezi.ro am facut o prezentare a vinurilor si a modului cum se desfasoara un astfel de eveniment.
Pentru cei interesati sa participe la urmatoarele editii, imi puteti trimite un mail pe adresa: cosmin.grozea@gmail.com
(Video) Degustare de Prince Matei 2000 si 2008 de la Vinarte
In episodul de azi al seriei “Aventuri in lumea vinului” apare unul dintre vinurile importante din Romania intr-o mini verticala alcatuita din doi ani diferiti: 2000 si 2008.
Episod transmis in data de 20.03. 2013 pe http://www.gandul.info/gandul-live/
Vizionare placuta !
(Video) Aventuri in lumea vinului – 15 Martie 2013
In acest episod mergem mai departe cu discutiile despre vin ca plasament financiar si dam cateva exemple punctuale despre performanta unor vinuri in ultimii trei ani.
Despre vin ca si investitie (Video)
In acest episod vorbim despre ce inseamna tezaurizarea vinurilor, care sunt criteriile de selectie, cum si ce cumparam, cand vindem.
Emisiune transmisa pe gandul.info in data de 13.02.13 (Un Vin Pe Zi)
Degustare Hecht & Bannier
Articol publicat pe site-ul revistei Millesime.
Miercuri 20 februarie a fost prezent in Bucuresti Francois Bannier, unul dintre cei doi oenologi si proprietari ai producatorului de vinuri din sudul Frantei: Hecht & Bannier. Cu aceasta ocazie, importatorul si distribuitorul acestor vinuri in Romania – compania Le Manoir – a organizat o degustare la Wine Bar-ul pe care-l detine pe strada Episcopiei 2-4, langa Ateneul Roman in Bucuresti. In cadrul acestei degustari Francois Bannier a prezentat vinurile pe care le produce impreuna cu partenerul sau Didier Hecht. Francois Bannier provine din Bordeaux, Didier Hecht din Alsacia, ambii au lucrat la diferite crame in Burgundia, dar s-au indragostit imediat de sudul Frantei si au decis sa inceapa un parteneriat impreuna.
Hecht&Bannier este o societate relativ tanara, stabilita in anul 2002 in sudul Frantei, producand vinuri in regiunea Langeudoc-Roussillion si Provence, care s-a remarcat rapid prin calitatea vinurilor sale, atragand atentia presei internationale de vin si obtinerea constanta a unor punctaje mari.
Hecht&Bannier este un negociant eleveur, ceea ce inseamna ca societatea nu detine vita de vie proprie. Achizitia de struguri are loc atat de la producatori tineri, cat si de la diverse cooperative si domenii cu renume. Hecht & Bannier achizitioneaza de asemenea vinuri care au terminat fermentatia si care sunt apoi transportate in locatia lor pentru a fi cupajate si maturate. Un negociant eleveur controleaza intreg procesul de la cupajare la maturarea vinului, prin alegerea tipului de butoaie de stejar, durata, imbutelierea si invechirea lui in sticle inainte de a fi pus pe piata. H&B sunt specilizati in producerea vinurilor rosii.
Francois Bannier a declarat ca, desi nu au contracte pe mai multi ani cu nici unul dintre producatori, ei achizitioneaza struguri sau vin de la aceleasi surse in proportie de 80% in fiecare an, continuand insa sa prospecteze si sa descopere furnizori si zone noi. H&B produce vinuri din Minervois, Saint Chinian, Faugeres si Limoux in Languedoc, Cotes du Roussillon Villages si Maury in Roussillon, Bandol si Cotes de Provence din Provence.
Sunt preferate achizitiile de struguri sau de vin ce provin din parcele cu vita de vie ce ajung si la 100 de ani vechime din micro-climaturi mai racoroase, scopul urmarit fiind obtinerea unor vinuri dense, dar care pastreaza prospetime.
Procesul de maturare se face in diferite vase de ciment si de lemn, baricuri de 225 l dar si butoaie mari de stejar de 600 l, denumite demi-muids si comune in aceasta parte a Frantei. Acest proces dureaza pana la 24 de luni pentru vinurile numite sugestiv les Crus: cupaje de vinuri ce provin din mai multe parcele diferite din aceeasi apelatiune (ex. Minervois, Saint Chinian, Cotes du Roussillon Villages) si reunite fiecare intr-o singura eticheta.
Cei doi asociati din Hecht&Bannier se mandresc cu faptul ca vasta majoritate a producatorilor cu care lucreaza controleaza vite de vie ce ofera struguri certificati organic, acest lucru demonstrand atentia crescuta pe care o primesc plantele. Recunosc de asemenea cu mandrie ca sunt cei care platesc cel mai mult pentru strugurii sau vinurile achizitionate.
Vinurile pe care le produc se caracterizeaza prin accesibilitate si expresivitate, chiar din momentul lansarii, arome de lemn de stejar foarte bine integrate si care lasa expresia terroir-ului sa se afirme, echilibru intre densitate, fruct si prospetime. Sunt vinuri bine structurate, cu taninuri coapte si polisate, per ansamblu placand imediat.
Impreuna cu Francois Bannier am degustat si comparat expresii diferite de Syrah din Minervois, Saint Chinian si Faugeres din Languedoc, de Grenache din Cotes du Roussillon Villages si de Mourvedre din Bandol:
- H&B Minervois 2009: un vin inchis la culoare, expresiv, cu arome bogate si intense de fructe coapte, note de cacao si condiment, in gust echilibru intre finete si putere, structura densa, final mediu spre lung, cu note de ciocolata neagra si condiment.
- H&B Saint Chinian 2008: note florale si lemn dulce aromat, frumos imbinate cu cele de fruct si scortisoara. Structura mai densa, taninuri coapte si postgust mediu spre lung. O expresie a Syrah-ului mai proaspata decat Minervois-ul.
- H&B Faugeres 2008: cea mai impozanta expresie a Syrah-ului majoritar dintre cele trei vinuri. Un vin inchis la culoare, concentrat si voluptos in gust, echilibru excelent intre aromele bogate de fructe negre, ciocolata si carne macra, taninuri si prospetime, cu un final lung si postgust de-a dreptul picant.
- H&B Cotes du Roussillion Villages 2009: cupaj majoritar de Grenache Noir alaturi de Syrah, Carignan si Mourvedre, merge o treapta si mai sus in concentratie si densitate. Un vin puternic, masculin, cu taninuri ferme dar coapte si imblanzite, avand clasa si putand face fata cu mandrie unui vin mai scump din Chateauneuf du pape. Final lung ce lasa arome dense de cacao, fulgi de ciocolata si condiment in postgust.
- H&B Bandol 2009: provine din Provence unde 80% din vinul produs este roze; Francois se declara pe buna dreptate extrem de incantat de rezultatul final din sticla. Vinul este majoritar Mourvedre (peste 80%) si exprima perfect atributele acestui strugure: arome intense de pasta de masline negre usor amaruie, fructe rosii proaspete si note bogate de vanat si pamant proaspat arat. Maturarea indelungata a imblanzit taninurile ferme si mai salbatice specifice Mourvedre-ului, oferind un vin expresiv si accesibil. Este primul vin rosu lansat de H&B din Bandol. In general, vinurile provenind din Mourvedre sunt expresive si deschise in primii 2 ani de viata, urmand o etapa de ,,inchidere” de 3-4 ani, timp in care vinul este “zgarcit” in arome, pentru ca apoi sa se redeschida mai complex si mai evoluat. Sunt vinuri cu un potential bun de pastrare.
Vinurile Hecht&Bannier sunt disponibile in Romania prin importatorul La Manoir si in reteaua magazinelor Comtesse du Barry la preturi intre 59 Ron pentru gama entry level – denumite generic Languedoc – si 83-148 Ron pentru les Crus.
Articol scris de Cosmin Grozea
(Video) Un vin pe zi si Cosmin Grozea Ep. 1
Am inceput impreuna cu http://www.unvinpezi.ro o serie de episoade in cadrul carora vom vorbi despre vin si care vor fi transmise saptamanal pe gandul.info miercurea de la ora 19:00. Saptamana aceasta in primul episod am vorbit despre degustarea unui vin.
Episodul a fost filmat in Wine-Bar-ul Comtesse du Barry de langa Ateneul Roman din Bucuresti.
Live JOI 24.01.2013 @ unvinpezi.ro
Despre Sherry cu Gonzalez Byass
Articol publicat in revista Vinul.ro de Cosmin Grozea
Sherry este denumirea generala a vinurilor fortifiate produse din struguri albi in zona orasului Jerez de la Frontera din Andalucia, in sud-vestul Spaniei. Subevaluate pentru o perioada lunga de timp, aceste vinuri incep sa-si recas- tige prestigiul de care s-au bucurat la inceputul secolului al 16-lea, cand cantitati impresionante de Sherry erau trimise catre America, Marea Britanie si Olanda. Doar in anii 1950 s-a egalat aceasta cantitate. Sherry este denumirea englezeasca a cuvantului Jerez, in timp ce francezii il stiu ca Xeres. In regiunea Jerez DO sunt cunoscute trei centre principale de maturare a Sherry-ului: Jerez de la Frontera, Sanlucar de Barrameda si Puerto de Santa Maria, fiecare impregnand vinului propriile subtilitati. Exista doua tipuri principale de Sherry: dry fino – un vin fortifiat sec, galben pal, care se matureaza sub influenta unor particule fine de drojdie denumite flor, si oloroso (un vin fortifiat inchis la culoare, cu o corpolenta plina). Toate stilurile (in ordine crescatoare dupa corpolenta) Manzanilla, Fino, Amontillado, Oloroso, Pale Cream, Cream etc. sunt variatii ale celor doua tipuri principale. Exceptia o reprezinta Palo Cortado, un stil intermediar aparut natural, intre Amontillado si Oloroso.
Modernizarea inceputa in anii ’60 si continuata in’70 si ’80, a dus la demistificarea procedeului de producere, astfel incat acum se poate stabili din start ce tip de sherry va fi produs, fino sau oloroso, din fiecare lot de struguri. Ca raspuns la solicitarile de relansare a conceptului de sherry, dar si de promovare a unor produse superioare de tip vintagedated (proiect initiat de Gonzalez Byass), in anul 2000, Consiliul Regulator a creat doua noi categorii, VOS (Very Old Sherry), pentru sherry cu o varsta medie de cel putin 20 de ani, si VORS (Very Old and Rare Sherry), cu o varsta medie de peste 30 de ani. Datarea cu carbon pentru a garanta varsta si degustarile in orb ale mostrelor depuse de crame sunt doar doua dintre metodele folosite de Consiliul Regulator pentru a proteja aceste noi categorii. Initiativa a suscitat interes crescut pentru astfel de vinuri fortifiate, care au inceput sa se vanda la preturi tot mai mari
Flor, drojdia minune
In secolul al 19-lea, se producea Sherry din mai multe soiuri de struguri, dar dupa ce filoxera a distrus mare parte din vite in anii 1890, multe au disparut. Acum, Sherry se produce strict din: Palomino, este cel mai usor de cultivat si cel mai reprezentativ – in jur de 95% din intregul DO, Pedro Ximenez (PX) – in jur de 100 ha cultivate in total, si Muscat de Alexandria – in jur de 3%, soi plantat in zonele mai nisipoase si utilizat la indulcirea celorlalte vinuri. Vinul Sherry este produs prin adaugarea de distilat din struguri peste vinuri linistite pe baza de Palomino, ce au un grad alcoolic iniţial de 11 sau 12%. In funcţie de cantitatea de distilat adaugat, sherry-ul poate ajunge la un nivel alcoolic de la 15-15.5% pana la 22%. Drojdiile flor cresc la suprafaţa vinului, apariţia fiind determinata de nivelul alcoolului. Creşterea şi raspandirea lor este oprita de o concentraţie alcoolica mai mare de 16%. Vinurile care sunt destinate sa devina fino sunt fortifiate pana la maxim 15.5%, iar cele pentru oloroso, ce se matureaza fara flor, in jur de 18%. Flor creşte natural la suprafaţa vinului, iar butoaiele de fino sunt umplute la 5/6 din capacitatea lor, deoarece aceste drojdii, care protejeaza vinul de oxidare, au nevoie atat de alcool, cat şi de oxigen, fiind sensibile la caldura. Flor se dezvolta mai bine in zonele racoroase şi umede de pe coasta, in jurul oraşelor Sanlucar de Barrameda şi Puerto de Santa Maria, faţa de cramele din oraşul Jerez de la Frontera. De aici subtilitaţile fiecarui vin din cele trei zone diferite. Drojdiile flor sunt menţinute in viaţa timp de şase ani prin adaugarea de vin tanar in butoaie. Aceasta este baza sistemului Solera, prin care nu doar se pastreaza drojdiile vii, dar se şi asigura consecvenţa stilului. Pana la 33% din conţinutul butoaielor poate fi retras anual şi inlocuit cu vinuri din alte butoaie. Vinurile care au pierdut pelicula acoperitoare de flor capata o culoare inchisa, ca a chihlimbarului, işi schimba caracterul datorita contactului cu aerul şi sunt cunoscute ca amontillado. Sunt de obicei seci şi pot evolua şi matura timp indelungat in sistemul solera. Sherry-ul oloroso, fortifiat pana la 18% alc., evolueaza fara ajutorul drojdiilor flor, avand contact mai mare cu aerul. Vinurile devin maronii inchise, caştigand in concentraţie, iar nivelul alcoolului creşte de asemenea in timp datorita evaporarii lichidului. Un nivel al alcoolului de 24% este comun in cazul unor oloroso mai vechi. Acestea pot fi seci in mod natural sau dulci prin adaos de vin sau sirop concentrat dulce din struguri PX, ambele stiluri avand o corpolenţa plina.
In vizita la Gonzalez Byass
La inceputul lui aprilie 2012, am vizitat cramele Gonzalez Byass din Jerez de la Frontera. Acest producator a inceput sa comercializeze vinuri fortifiate in 1835. Crama, o cladire metalica realizata de insuşi constructorul turnului Eiffel, gazduieşte un numar impresionant de butoaie, ce poarta steagul fiecarei ţari in care sunt exportate vinurile producatorului. Printre numeroasele butoaie purtand semnaturile unor persoane celebre: de la familia regala spaniola la regizorul Steven Spielberg, Vicky Gonzalez a menţionat povestea vizitei economistului Milton Friedman, care nu doar şi-a lasat semnatura pe unul dintre butoaie, dar a şi calculat ca fiecare dintre butoaiele din sistemul solera conţine pana la 50 de vinuri din ani diferiţi. Dupa vizita cramei, am fost invitat de Vicky Gonzalez, membra a familiei proprietare, sa particip la o degustare privata, unde am putut testa 10 tipuri diferite de sherry, 2 de brandy, dar şi un cupaj de Syrah şi Cabernet Sauvignon din zona Cadiz. M-au impresionat Apostoles Palo Cortado (Palomino/PX) ce provine dintr-o selecţie speciala de 12 butoaie mari ce poarta fiecare numele unuia dintre cei 12 apostoli – in butoiul cu numele Iuda se ţine la maturat oţetul balsamic, Del Duque Amontillado, Solera 1847 Olorose Dulce, dar şi Tio Pepe, cel mai cunoscut şi mai raspandit dry fino al producatorului. Aceste vinuri fortifiate au arome uşor amarui, ce amintesc de migdale, masline şi nuci verzi, samburi de fruct pentru sherry de tip dry fino, in timp ce aromele foarte dulci de fructe uscate sau zaharisite, smochine, zahar brun şi caramel caracterizeaza sherry-ul dulce.
Istoria acestui producator este impresionanta şi strans legata de istoria oraşului Jerez de la Frontera. Centrul oraşului este organizat in jurul acestei crame, multe strazi fiind umbrite vara de viţe de vie vechi de zeci de ani crescute foarte inalt, asemeni unor copaci. In fiecare an Gonzalez Byass primeşte in jur de 400.000 de turişti.
Deşi par mai greu de inţeles la inceput, datorita diferitelor stiluri de producere, aceste vinuri fortifiate pot fi foarte complexe şi, avand in vedere preţurile mult subevaluate, sunt adevarate chilipiruri pentru orice amator de vinuri bune.
Link direct catre articol aici.
Link catre mai multe poze aici.
Vinurile de colecţie, o afacere ameţitoare – articol aparut in Capital
Articol aparut in Capital editia de Bucuresti in saptamana 22-29 Aprilie.
68.500 de euro este cel mai mare preţ pentru un lot de vinuri adjudecat în Bucureşti. Bonul de achiziţie a lotului, datat septembrie 2011, constituie certificatul de naştere al pieţei vinurilor de colecţie din România
Piaţa vinurilor rare începe să se organizeze, şi tot mai mulţi cumpărători învaţă să privescă achiziţionarea unei sticle de vin vechi şi celebru ca pe o investiţie. Licitaţiile de profil sunt privite de cumpărători, producători şi intermediari ca fiind un moment în care colecţiile de vinuri încep să aibă lichiditate şi transparenţă. Până acum, au fost organizate doar două licitaţii importante, iar alte două sunt programate pentru acest an.
Debutul din septembrie anul trecut al licitaţiilor cu vinuri de colecţie a fost spectaculos. Cineva a scos din buzunar aproape şaptezeci de mii de euro pentru a cumpăra un lot de 288 de sticle de vin de Bordeaux din 2001. Tot atunci, următoarea adjudecare importantă s-a făcut la 20.275 de euro, oferiţi pentru 12 sticle de Château Petrus din 1979, ceea ce înseamnă o valoare per sticlă de aproape 1.700 de euro. Licitaţia a fost organizată de Compania Le Manoir, liderul pe piața românească de vinuri și gastronomie fină, în colaborare cu casa de licitaţii Artmark. Au fost propuse 45 de loturi de vinuri din Franţa şi Italia, dar şi vinuri de lux româneşti, dintre care au fost adjudecate 41 de loturi, la o valoare totală de 147.570 de euro. În aprilie a.c., aceiaşi organizatori au revenit cu o altă licitaţie, pe care o numesc „mai light“, una cu loturi mai puţine şi mai puţin valoroase. Cel mai disputat a fost un lot de vinuri americane, Opus One California 2007, cotat cu 95 de puncte Parker, al cărui preț de adjudecare a fost de 1500 de euro, față de un preţ de pornire de 980 de euro.
Randament de 80%-90%, în numai doi ani
Un portofoliu de vinuri atent selecţionate este un plasament financiar alternativ care poate fi interesant pentru investitori. Iar atenta selecţionare presupune criterii impuse de criticii internaţionali, de punctajul Parker şi de experienţele individuale. Cumpărător de vinuri rare, omul de afaceri Dan Pascariu crede în valoarea investiţională a vinului. Cu o condiţie: să nu fie vorba despre vinurile autohtone. „Vinurile româneşti nu deţin notorietatea care să le poată oferi un randament de piaţă“, susţine Pascariu. Randamentul financiar al colecţiilor de vinuri a atras atenţia şi altor oameni din mediul bancar şi de afaceri. Cosmin Grozea este deţinătorul a 800 de sticle de vin, dintre care doar despre 500 crede că sunt „cu adevărat vin de colecţie“. Provine din zona finanţelor şi investeşte în vin din 2008. Pentru el, importante sunt preţul şi evoluţia acestuia.
„Cumpăr vinuri direct de la crame, dar majoritatea le achiziţionez direct de la negustori din Bordeaux – pe cele mai noi, sau de la comercianţi privaţi specializaţi în comerţul cu vinuri vechi – pe cele cu vechime de 25-45 de ani. Am vândut din loturile achiziţionate, şi fiecare vânzare a fost în profit“, susţine Grozea. El spune că a observat că, în ultimii doi ani, cele mai mari randamente au fost la vinurile pentru care a plătit 75-120 euro pe sticlă. „La vinurile din categoria 75-120 euro, creşterea a fost de 80%-90% în doi ani, pe când la cele de peste 200 de euro randamentul a fost la 30%-55%“, arată Grozea.
Vinurile vechi româneşti sunt trecute de colecţionari la categoria „bibelouri“, piese care nu au o valoare gustativă, ci doar una istorică. În ceea ce priveşte producţia recentă, şi cei care vând, şi cei care cumpără admit că lucrurile încep să se mişte. „Vinurile româneşti de calitate, cu potenţial de păstrare, abia încep să apară şi sunt foarte rare“, spune Cristian Preotu, proprietarul Le Manoir.
Singurul producător român care a fost prezent în cele două licitaţii deja desfăşurate este DaVino. Cel mai mare preţ obţinut de el în licitaţie a fost de 275 de euro pentru un lot de șase sticle Ceptura Rouge. „Este o afacere care necesită investiţii de câteva milioane de euro şi un timp de aşteptare de 15-20 de ani“, spune patronul DaVino, Dan Balaban. „Ne-a luat zece ani până să producem primul vin pe care să putem scrie Rezervă. Îţi ia timp să înţelegi care e maximul unui vin, când îl culegi, ce tip de vinificaţie, cum îl maturezi.
Experimentele se pot face o singură dată pe an“, spune Balaban. Potrivit lui, un vin mediu de la DaVino din recoltele 2003-2004 va valora până la 300 de euro în 2015, faţă de 80 de euro preţul actual. „Există două surse de creştere a preţului: creşterea generală a pieţei şi faptul că parte din vinuri se consumă şi devin tot mai rare“, explică patronul DaVino.
“Colecţionarii de vinuri nu sunt doar colecţionari, ci şi consumatori de vinuri bune. A avea o colecţie de vinuri bune este şi un semn de cultură, dar şi de reuşită socială” Cristian Preotu, patron, Le Manoir
Link direct catre articol: http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/vinurile-de-colectie-o-afacere-ametitoare-165435.html
Cum sa investim in active lichide – articol aparut in revista Vinul.ro
Articol scris de Cosmin Grozea / fromgrapestowine.wordpress.com
Vinul s-a dovedit in ultimii 10-12 ani un generator semnificativ de profituri pentru cei care au mizat pe acest sector. Un grafic comparativ intre evolutia aurului, a celor mai importanti indici bursieri globali, a economiilor emergente, a marfurilor si indicele vinurilor fine (construit de Liv-ex) arata ca vinurile fine au fost unele dintre cele mai profitabile plasamente, cu randamente de peste 350% pe o perioada de 6-7 ani, si peste 600% in decurs de 10-12 ani. Exista, de asemenea, si cazuri in care anumite vinuri au crescut cu mult peste media indicelui: vezi Lafite si sumele fabuloase platite pana anul trecut la licitatiile organizate in China. Trebuie inteles de la inceput ca sectorul vinurilor fine este foarte mic comparat cu oceanele de vin produse anual in lume.
Vinuri care se califica a fi active lichide sunt produse in Bordeaux, Burgundia, valea Ronului, Champagne, Italia, SUA si Spania. O statistica interesanta arata ca pana in 1988 piata vinurilor fine din Bordeaux era detinuta de 30 de vinuri. In prezent, 118 vinuri din Bordeaux reprezinta aproximativ 85% din volumul total al tuturor vinurilor fine. Din acestea, 25 de vinuri reprezinta, ca valoare, 80% din volumul total al investitiilor in vin. Practic, un numar foarte limitat de etichete si-au pierdut valoarea lor intriseca, si au capatat o noua dimensiune, devenind „obiecte de colectie” valorand prea mult pentru a mai fi consumate. Ca si paranteza, marea problema in Romania este ca termenul de vinuri de colectie este asociat eronat cu vinuri care nu au nimic in comun cu aceasta denumire folosita la nivel global.
Caracteristicile vinurilor de colectie
Exista cateva criterii esentiale care trebuiesc indeplinite de un vin pentru a putea trece in clasa activelor lichide. Cel mai important este longevitatea, capacitatea de a rezista decenii si de a evolua pozitiv. Este de notorietate capacitatea de invechire a vinurilor produse in Bordeaux si Burgundia. Un alt criteriu este „pedigree-ul“ producatorului. De cele mai multe ori avem de a face cu producatori cu experienta de zeci si chiar sute de ani, care au reusit sa-si construiasca o reputatie buna in timp si stiu cum sa o valorifice.
Un Petrus dintr-un an mai slab va fi tot timpul mai scump decat un Cos d’Estournel sau un Lynch Bages provenind din ani consacrati. Volumul si consecventa in calitate sunt foarte importante. Pentru ca o piata de investitie sa poata functiona bine pe termen lung, este important sa fie lichida, sa poata sa absoarba capitalul participantilor. Succesul de care se bucura etichetele provenind din Bordeaux se datoreaza faptului ca fiecare vin este produs in cantitati suficiente pentru a putea fi achizionate de un numar mare de cumparatori. Un Chateau de pe Malul Stang (Left Bank) din Bordeaux produce in medie intre 80 si 120.000 de sticle anual, toate avand aceeasi calitate. Situatia devine putin dramatica in cazul producatorilor din Burgundia, unde parcelele sunt mici si foarte mici, iar productia de-a dreptul ridicola in anumite cazuri.
Criticii internationali de vin sunt cei care misca piata vinurilor de colectie. Jancis Robinson, Stephen Tanzer, Allen Meadows, Wine Spectator si, cel mai important pentru acest sector, Robert Parker si publicatia sa Wine Advocate, sunt cei care ridica sau coboara pretul unui vin. Pentru Bordeaux, cea mai mare influenta o are punctajul lui Robert Parker. Un scor perfect de 100 de puncte Parker transforma peste noapte un vin in obiect de colectie si elimina practic orice posibil plafon de pret la licitatiile de vin. Urmeaza apoi cresterea exponentiala a pretului acelui vin in timp scurt la valori imprevizibile.
Parker a proclamat inca de la degustarea en-primeur din 2010 ca anul 2009 a produs cele mai bune vinuri in Bordeaux din intreaga sa cariera de critic de vin. Trebuie mentionat ca vinurile din 2009 si 2010 au fost lansate la preturi record. La sfarsitul lui martie 2012, Wine Advocate a publicat punctajele finale ale vinurilor din 2009. Nu mai putin de 19 vinuri au primit punctaje perfecte de 100 de puncte Parker. Ceea ce a urmat a fost o crestere imediata (cu 10% pana la 160%) a preturilor acestor vinuri deja considerate scumpe de la lansare. Cresteri semnificative au avut Clos Fourtet 140%, Smith Haut Lafitte rosu 140% si Beausejour Duffau 160% (toate din 2009).
Piata vinurilor fine este reprezentata de Bordeaux 85%, Burgundia 5-6%, Valea Ronului 3%, iar restul, in procentaj mai mic de 2% fiecare, fiind vinuri din Champagne, Italia, Spania si SUA. Ca si participant activ pe piata plasamentelor in vin, gasesc preturile actuale foarte mari, chiar exagerate. Vorbim de cazuri frecvente in care este mult mai ieftin sa cumperi un vin vechi de 10-20 de ani sau chiar mai mult al aceluiasi producator decat cel din 2009 sau 2010. Eu am ales sa fiu vanzator in aceasta piata. Este greu de spus cand se va sparge acest “balon de sapun”, dar personal cred ca este doar o chestiune de timp. Istoria ne-a aratat ca omenirea tinde sa repete aceleasi greseli in timp.
Link direct catre articol: http://vinul.ro/cum-sa-investim-in-active-lichide.html
Ghid succint de alegere si servire al unui vin vechi
Noul numar din Vinul.ro gazduieste articolul meu despre alegerea si pregatirea unui vin vechi. Am atins aspecte legate de nivelul lichidului: ceea ce e acceptat pentru sticlele de vin de 20, 30, 40 si 50+ ani, starea generala a sticlelor, astfel incat a se asigura o sansa cat mai mare de succes in a alege un vin inca bun de baut. Sunt diferente intre sticlele de Bordeaux si cele de Burgundia.
Intreg articolul poate fi accesat la urmatorul link:
http://vinul.ro/ghid-succint-de-alegere-si-servire-a-unui-vin-vechi.html
in poza sunt cateva sticle de Chateau Haut-Bailly 1964 cu etichete complet compromise dar cu nivel al lichidului foarte bun. Cei interesati in achizitionarea de vinuri vechi, cum sunt cele din pozele de mai sus, ma pot contacta pe adresa mea de email: cosmin.grozea@gmail.com
Year end reflections – highlights of 2011
Looking back at what 2011 meant for me, from a wine related perspective, I can only be grateful and cherish all those special moments I lived visiting exciting places, attending interesting wine tastings and meeting amazing people in Romania and abroad.
I visited 15 wineries in 4 wine regions from 2 different countries – France and Italy, plus the 7-8 visits to Romanian wineries(Lacerta’s new winery is the most exciting of all with its modern design). I am looking forward to visit Avincis in 2012, as they also built a state of the art winery.
The wine trips started in April with a visit and a dinner at Masi in Veneto, then immediately followed by a weekend spent in Champagne where I could only visit Moet Chandon’s cellars, but also the small Grand and Premier Cru producing villages; in June I managed to visit 9 prestigious producers in Bordeaux – with emphasize on Petrus and the stunning lunch at Cheval Blanc, the others were: Ducru Beaucaillou, Figeac, Leoville Poyferre, Gloria, St-Pierre, Pontet Canet and Cos d’Estournel; in September I was impressed by the gorgeous landscape of Barolo while visiting Luciano Sandrone, Cavallotto and G.D. Vajra, and Braida in Asti area.
I attended two International wine fairs: Vinitaly in Italy in April and Vinexpo in Bordeaux in June that completely changed my perspective of what a wine fair experience should be and, sadly, also made me realize how far away we are from having a similar situation in Romania at this moment.
I visited the impressive cellars of two negociants: one in Bordeaux with over 4 Million bottles that is just like a Bank dealing with a different currency, sometimes more valuable, and one in Belgium that works strictly with rare and old vintages of both Burgundy and Bordeaux. It is always exciting for a wine geek to see piles of cases of the most sought after wines – Petrus, Romanee Conti or 100+ years old Yquem in one single place.
I attended several Wine-dinners in Bucharest with older vintages of Bordeaux and Spanish wines and, in December, I actually organized such an event myself. Always nice to meet new people having the same passion and I am certainly looking forward to repeat this experience in 2012 as often as possible.
I had a few articles published in the Romanian wine magazine Vinul.ro about my wine trips (here and here) and the investment in wine, the monthly wine recommendations, and also an interview structured as the portrait of a wine collector published by the Good Food magazine.
The number of wine events organized in Bucharest increased exponentially compared to 2010, ranging from launching of new local and imported wines, new wineries and verticals of several years organized by the very few producers that can do that. However, the most distinguished of all was the event organized by Le Manoir, where major International wineries had representatives showcasing their wines during dedicated seminars. It was a first to see La Spinetta, Ch Canon and Rauzan Segla, all Joseph Drouhin’s range of wines, Michel Rolland collection presented by his son in law, Michel Redde, Ch Laubade and some similar producers present in one single room in Bucharest. A similar event was organized later by the importer of Banfi wines, but at a much smaller scale.
While writing this article, I made an attempt to establish a top of the wines I had during this year, but it was impossible to do it. There were so many outstanding wines that it would take too much time to even try to make it. I started to enjoy more and more older vintages and I made a new year resolution to drink wines that are at least 4-5 years old. Ideally, starting from their 6-8th year from the vintage.
There is however one wine that I particularly enjoyed while having lunch at Cheval Blanc: the 1996 Chateau d’Yquem that, so far, is the best sweet wine I had. I am just glad that this year I had wines from 1966, 1969, 1970, 1975, 1985, 1986, 1989, 1990 and a few more recent vintages. I can just hope that next year brings at least similar experiences.
To finish on the same note as the beginning of this article, I am grateful for all these experiences shared with special people and all those amazing wines I had.
Happy New Year and all the best to you dear Reader !
Cateva expresii aromatice din Piemont
Acesta este titlul ultimului meu articol publicat in revista Vinul.ro si relateaza cele cateva zile pe care le-am petrecut in regiunea Piemont din Italia in Septembrie. Sunt punctate succint vizita si pranzul cu Raffaella Bologna la Braida si vizitele la GD Vajra, Cavallotto si Luciano Sandrone.
Puteti citi intregul articol accesand acest link.
From Grapes to Wine 